marți, 20 mai 2014

Cozia MTB



În cazul de față MTB, este acronim pentru Maraton de tras Bicicleta, pentru că am tras și în sus dar și în jos de ea, prin noroaiele magice de la poalele Coziei. Anii trecuți tot auzeam oamenii că se plângeau că e secetă, că nu mai plouă, ca s-a stricat vremea, că agricultura, că pământul și cu vântul, nu zic de cât...a trebuit voi să vă plângeți. Anul acesta sper să fie un an bun pentru agricultură.
Nu vreau să fiu cârcotaș, vorba aceea ”Doamne ferește de mai rău” sau mai râu, că se putea de exemplu să și plouă , iar din potecile și jgheaburile cu noroi puteau să curgă șuvoaie de apă și să fulgere. În concluzie am fost norocoși. Vremea a fost incredibil de plăcută, cu soare cald drept pentru care stropii de noroi se uscau pe piele și bronzul mă face să arăt ca un dalmațian roșu cu galben. Natura ca de obicei face ce vrea și eu nu mai cârcotesc mult, că poate data viitoare mă face dalmațian vânăt cu roșu (combinația de loc rară, frig și grindină ) .



Înfruntând cu stoicism aceste condiții, au fost la înălțime, toți participanții de la acest maraton, dar mai ales organizatorii, pe care chiar vreau să îi felicit pentru că s-a simțit că au pus mult suflet și au încercat să ne facă să ne simțim bine pe întreg parcursul traseului. Oricât de tare îi înjuram în gând împingând prin nămol și mocirlă, bicicleta care scârțâia din toate discurile și rotițele unse cu nisip și mâl, când vedeam fețele zâmbitoare și energia voluntarilor sau a organizatorilor, din punctele de alimentare, îmi trecea supărarea și îmi creștea determinarea. Sunt sigur că pe fața mea nu se citea nici un pic de recunoștință în momentele acelea, încercam să controlez mulți alți mușchi și nu mai aveam procese libere pentru musculatura facială.
Zona Cozia este extrem de frumoasă, cu drumuri de țară care leagă sate cocoțate pe vârful dealurilor, toate la umbra masivului de stâncă și dedesubt valea Oltului parcurge și tranșează întreg peisajul. O liniște și o lipsă de agitație caracterizează toată zona. Chiar și stațiunea Căciulata - Călimânești care este străbătută de drumul național, are un aer de concediu și liniște. Zona pare revigorată și din punctul de vedere al investițiilor, dar evident pe plan turistic și administrativ este foarte mult de lucru. Cum suntem deja obișnuiți din multe zone frumoase ale României, este foarte mult potențial existent aici dar încă sunt multe oportunități de îmbunătățire.
În gereneal concurenții de MTB nu sunt oameni pretențioși, eu aș spune că sunt chiar masochiști, pentru că nu poți înțelege obiectiv de ce o persoană normală s-ar chinuii pe banii și pe timpul său să străbată cu tot dinadinsul aceste trasee, chinuitoare. Există însă ceva, ceva frumos ce nu poate fi descoperit de cât cu sudoare și un pic de durere. Este o lumea aparte, o lumea  bicicliștilor, o libertate și independență de a vedea și cucerii munți și dealuri, sate și oameni, păduri și animale și ocazionalele străzi asfaltate pe fonduri, fără nici o justificare administrativă.
Pe lângă toate acestea, la concursuri se întâlnesc oameni cu pasiuni comune și e frumos să vezi că nu ești singurul nebun, chiar din contră începem să ne înmulțim.
Tot efortul a fost încunat cu succes, am reușit frumoasa performanță de a mă clasa pe un onorabil loc 3 la categoria , la categoria ....30 - 39 ( da a am sărit categoria anul ăsta )  tura lungă.
Diana a făcut și ea o cursă mare ocupând tot un loc 3 la categoria, la categoia ...da, exact și ea.
Numai bine nu ne certăm care e mai bun sau care e mai bătrân, acum știm.
Departe de premii și categorii de vârstă, la așa un traseu, finalizare lui este un premiu și o amintire în sine, felicitări tuturor participanților încă o dată.
Să ne vedem cu bine, spor la pedalat.